19 December 2009

Revolutie sau revolta?!

Welcome to my world!

                      Se pare ca, indiferent de ce se spune, chiar si acum,dupa 20 de  ani, inca nu e  sigur ce a fost...Bineinteles ca cei care guverneaza tara, au legaturi strinse cu  evenimentele  de atunci, si, pentru a se proteja de oamenii simplii si de lege,se ascund dupa   tot felul  de subterfugii...Caci nu se poate ca in atitia ani, sa nu se descopere ceva   veridic...Dar s-au ascuns sistematic evenimentele. Cu buna stiinta!
                      Sa ne plingem mortii, care au disparut dintre noi atit de brutal:   impuscati,  chinuiti psihic si fizic...De aceeasi calai, care au incercat sa isi "puna o masca  omeneasca", pina cind au reusit sa ajunga la conducerea tarii...Caci dupa aceea, s-au gindit   numai la ei,  la buzunarele lor, la concubinele lor, si de ce nu, pina la urma si la familiile  lor...Si o duc bine, da, chiar bine...Se plimba cu nonsalanta prin strainatate, cu aroganta si   lipsa de bun  simt crass.Iar copiii lor, chiar daca nu sunt inzestrati cu inteligenta,   frecventeaza scoli si  facultati de renume in lumea intreaga! Si se plimba cu avioane si vapoare   personale...              
                       Daca dictatorul Ceausescu a fost singur, pe vremea lui, ei bine,  acum, sunt   multi care "se scalda" in averi care nu li se cuvin...Dar au fost stringatori, si   au stiut sa  profite de imprejurari ca sa-si "rotujeasca" tot timpul bugetul propriu, in   defavoarea omului  simplu, si a intregii natiuni, ajungind sa "sufoce" economia tarii, si sa vinda   tot ce, de fapt  nu le apartinea...
                       Imi amintesc, profesoara fiind, la un liceu dintr-o locaitate   mica din  Transilvania, ca, cam cu o luna, o luna si jumatate inaintea revolutiei, cind,  intr-o zi a fost convocata intreaga scoala, profesori, profesori diriginti si elevi, la vizionarea   unui   film...la cinematograf...Nu era un eveniment deosebit, deoarece, elevii au mai   vazut filme   documentare, cu "conducatorul iubit", asa ca, diriginta fiind, mi-am incolonat    clasa, si, impreuna cu alti elevi, din alte clase, ne-am indreptat spre   cinematograf...Bineinteles ca,   citiva "smecherasi"au reusit sa scape de sub supraveghere, si au plecat acasa,  bucurosi ca nu mai fac ore si ajung sa joace fotbal in fata blocului...dar, majoritatea elevior,   s-au dus si s -au instalat cuminti pe locurie lor, asteptind, cam plictisiti, sa inceapa   filmul...
                       Dar, spre surpriza tuturor, filmul era despre cum sa te aperi in  caz  de forta majora in tara, cum sa actonezi, daca esti atacat, cu sau fara arme, cum  sa dai   primul ajutor, in cazul in care sunt raniti, cum sa-i protejezi si sa-i transporti   in conditii  bune la spital, cum sa supravietuiesti in conditii vitrege de viata(in paduri,  pesteri,etc.). Si nu in utimul rind, a rulat si un film in care tinerii, atunci elevi, erau   invatati sa faca "coctail Molotov", din substante la indemina tuturor, si alti explozibili, usor de   obtinut, dar  eficienti in caz de forta majora...Copiii, au fost linistiti  si au urmarit cu   interes ce li s-a explicat, dar noi, dascalii, am ramas inmarmuriti...Stiam ce inseamna aceasta  instructie si ne temeam de consecinte, desi, nimeni nu a comentat nimic...
                       Daca in acel orasel a fost o astfel de prezentare, ma gindeam cu   stupoare, ce  se intimpla in orasele mari ale tarii...Si la revolutie, am vazut...Tinerii erau  pregatiti sa   infrunte orice atrocitati, numai sa elibereze tara si sa ne regasim demnitatea si   respectul  de care aveam nevoie in lume...Pacat de morti, FIE-LE TARINA USOARA!
                       La o luna dupa revolutie am plecat, cu masina si intreaga familie,  catre  Timisoara...Orasul cel mai afectat. Am trecut de citeva baraje de paza, care se   aflau pe  sosele,la o distanta apreciabila de Timisoara, si care, cu cit ne apropiam,iar  barajele  erau din ce in ce mai dese.
                      In sfirsit, am reusit sa intram in oras... Ne-am indreptat spre   centru, unde  sotul meu avea cunostinte...Ei erau inca inspaimintati si nu indrazneau sa plece  de acasa  decit pentru o scurta perioada, pentru strictul necesar familiei, si cit mai   aproape de  casa...S-au minunat cind ne-au vazut, stiind ca locuiam destul de departe de   Timisoara. Am  iesit singuri, sotul meu si cu mine,caci copiii erau inca  in pericol, sa vedem   centrul   orasului...Era dezastru. Nu mai recunosteam linistea si frumusetea de alta  data...Magazine cu vitrine goale si sparte, ziduri cu gauri de gloante. Insa   majoritatea gaurilor erau la ultimele etaje ale cladirilor si la mansarde, unde
  toate geamurile erau sparte...  
                      Dar cel mai mult am fost afectata de multimea jerbelor si   coroanelor care erau in piata din fata Catedralei. Iar luminari, erau peste tot:
  pe stilpi, pe banci, si foarte  multe erau pe jos...Iar oamenii indoliati, care   stateau linga luminari, vorbeau in soapta,sa nu cumva sa tulbure cu ceva, somnul
   celor care au plecat dintre noi...

                                                                        SA LE FIE TARINA USOARA si DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA!!!



Un pilon apartinind templului Zeitei Isis, a fost scos la lumina zilei, saptamina trecuta

Welcome to my world. Enjoy!

Romana:     Templul a fost dedicat zeitei Isis, zeita fertilitatii si a magiei,si este de  cel putin 2.500 de ani,insa   arheologii considera ca e chiar mai veche. Un pilon scos la suprafata de curind, a fost taiat dintr-o singura bucata de granit rosu, prelucrat in Asuan, la o distanta de 1.100 KM mai la sud...
        Autorotatile egiptene spera ca, acest pilon sa devina a parte a muzeului sub-acvatic, un proiect ambitios prin care vizitatorii sa poata vizita coasta de nord, adesea umbrita de templele faraonilor din Luxor, din sud, a piramidelor din Giza si plajele de la Marea Rosie.
        Excavarile din ultima perioada, au scos la lumina zilei, zeci de sfinxi in port, impreuna cu alte piese ce se presupune ca au apartinut Farului de la Alexandria, sau Farul, care a fost considerat ca una din cele sapte minuni ale antichitatii.
        Muzeul subteran ar permite vizitatorilor sa treaca prin tunele sub-acvatice, ca sa poata vedea artefactele scufundate, de aproape, dar vor fi si submarine, pentru o cercetare mai aprofundata.
        Daca proiectulva fi posibil, acest loc ar putea deveni un loc magic, deasupra si sub apa, a spus Hawass. DACA POTI SA SIMTI MIROSUL MARII DE AICI, ATUNCI POTI SIMTI ISTORIA INSASI!

17 December 2009

2009-Concluzii

Welcome to my world. Enjoy!
Anul 2009- an controversat...

                 Am ajuns la finele anului si e cazul sa "tragem linie" si sa concluzionam...
                    1) La inceputul anului, dupa Anul Nou, eram plini de sperante in viata aceasta dificila, dintr-o tara straina, dar care e o tara adoptata de noi, cel putin pentru o bucata e vreme...Sotul meu, intrevedea o situatie mai buna in viata de truck-ist, caci deja avea experienta de doi ani la volan...Urma sa continue si sa cistige mai bine...
Baiatul meu, era in anul I al Facultatii, deci urma sa continue inca un trimestru. Sperante pentru viitor...Eu, dupa ce am stat acasa, desi am cautat de lucru, nu vedeam un viitor grozav, ci, sa continui sa gatesc, sa spal si sa am de grija de copil si , uneori de sotul care urma sa mai treaca pe acasa...Ceea ce nu reusisem sa fac in Romania...Sa-mi vad de linistea si binele familiei...Exista insa speranta sa mergem acasa, in Romania, eu si baiatul...Si, "ne-am agatat de aceasta speranta...De la sfirsitul lui ianuarie, sotul meu a gasit de lucru pentru mine: babysitter, la seful lui. Am avut retineri, insa, pina la urma am acceptat. Cistigam 200 de dolari /saptamina. Nu era grozav, dar erau bani...Insa trebuia sa stau o saptamina intreaga la familia la care am avut in grija o fetita de 2 ani .Fetita era un ingeras "rebel", care facea ce voia cu parintii. Un pic de autoritate din partea mea, a facut sa ma inteleg de minune cu fetita...Iar,mama ei, mi-a devenit prietena...
Intre timp, primul esec al anului: sotul si ajutorul lui au avut accident si au ramas fara locuri de munca.Doua saptamini sotul meu nu a lucrat, doar eu aduceam bani, pe care ii imparteam in trei, sa ne ajunga la toti...Si am supravietuit...Apoi, sotul meu a gasit de lucru in alta companie, cu alt copilot, practic, a inceput din nou...
Pina in luna mai, cind urma sa plec in Romania, am reusit sa string bani pentru un leptop si citeva accesorii penru bijuterii.Si, nu in ultimul rind, am avut bani, cam putini, e adevarat, si pentru tara. Economii!
                        2) In mijlocul lui mai, de Wessak (Holiday), am zburat catre Romania, un vis pe care nu credeam ca il voi implini atit de repede...Era un dor ancestral de locurile copilariei, atit pentru mine, cit si pentru baiatul meu...Un vis implinit! In Bucuresti, am vazut pe cei doi baieti, casatoriti si rudele de acolo. Foarte curind, am calatorit catre orasul meu natal, care ne-a intimpinat, cam "posomorit si neschimbat"! Casuta noastra, ne astepta resemnata, cu gradina ca "o jungla"!
Insa, bucuria nu a durat mult, caci, stiti, bancile din Romania, si nu numai, nu dorm...Au aflat, nu se stie de unde ca am sosit si ca "avem bani", asa ca ne-au abordat zilnic, ca sa fie siguri ca ne santajeaza...Asa a fost toata perioda cit am stat in tara.Desi unul dintre obiective era solutionarea pensiei mele, dupa perioada de "sedere" acasa, inca nu se rezolvase...Romania!!! Ca sa nu mai amintesc de mesterii care abia asteptau sa ii chemam sa repare casa, instalatiile, etc .Am incercat sa le rezolv cu propriile mele puteri, pina cind m-am imbolnavit...Nu e de mirare...Insa, partea buna, am revazut orasul si imprejurimile sale, am curatat gradina si am vindut din bijuteriile facute de mine...Ne-au salvat bugetul pe o perioda scurta. Au fost si unele satisfactii ( e adevarat, cam putine...) Tot Romania! Intre timp, sotul meu face un accident si isi pierde , din nou, locul de munca...Doua saptamini de nelinisti...In sfirsit, isi gaseste alt loc de munca. Problema banilor era extrem de serioasa! Si in Romania, dar si in state...Se rezolva citeva probleme, si urmeaza intoarcerea in state.  Concluzia: instabilitate financiara, fizica si intelectuala...
                     3) Sosirea inapoi in state, a fost de alta sarbatoare mare, in lumea crestina, Sf. Marie Mare! Voiam sa ramin in tara, de care mi-a fost atit de dor, insa, insecuritatea financiara, deteriorarea casei, venirea iernii cu frig si lemne, singuratate, dar cel mai important, se putea pierde viza, si nu imi puteam permite acest lucru...
Asa ca mi-am facut bagajele si, cu durere in suflet si in inima (la figurat, dar si la propriu), am revenit in state. Aici, parca nimic nu se schimase...viata curgea la fel cum am lasat-o...Incet, incet, am intrat in normal...Baiatul meu  a reinceput anul, II de data asta, si eu, am avut nemaipomenita ocazie sa calatoresc in California cu sotul meu..
A doua calatorie in anul acesta .A fost interesant, lume noua, am vazut Muntii Stincosi, pe care am avut ocazia sa ii vad doar in filme de lung metraj, sau in desene animate...Insa, viata pe truck e grea si obositoare...Pentru ca truckurile romanilor din state sunt vechi, si foarte vechi, cele cu care am calatorit s-au defectat si, dupa ce am lasat doua camioane  in service-uri, pentru reparatii aproape capitale, ne-am intors acasa, in Mi, cu Greyhound, un vestit autocar interstatal. Locurile vazute au fost de o stranietate greu de descris...Dar, am vazut cel putin 5 state din SUA. E ceva!!!
                    4) Sotul meu isi pierde al treilea loc de munca in 2009! Dupa 2 saptamini de cautari, gaseste ceva, in Cleaveland, Ohaio.Din nou pe truck .A plecat la inceputul lui octombrie si acum e aproape Craciunul si inca nu l-am vazut! Unii spun ca "asa-i in America"! Eu spun ca se incalca legea in mod flagrant!  Si culmea de romani...Cei asemenea noua. In loc sa ne ajutam, asa cum fac alte, sau poate toate celelalte natii, noi ne asuprim intre noi...Si asta, pentru ca "unii" au venit mai repede, iar "altii", mai tirziu...Dreptul primului venit...
                   5) Sper ca in ultimele zile ale anului 2009, macar sa fim impreuna! E chiar atit de mult???

       Concluzie:  Punind in balanta acest an, dezamagirea e mai mare decit realizarile, din pacate...Dar, m-am ales cu citeva experiente din calatorii si mi-am revazut locurile natale...In rest, sperante desarte...Suntem tot mai indepartati, fizic, psihic ...Si totusi, speram:
"Traim cu Speranta si Murim cu Regretul"..., dupa cum spunea mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca impreuna cu tatal meu...Daca mai traiau, nu plecam in pribegie...)


Followers

Blog Archive