Welcome to my world. Enjoy!
It is Christmas time!
In the air is a special charm and hapyness
ready to make us feel
special!
24 December 2009
22 December 2009
Trei ani de cind tatal meu a trecut in nefiinta...
Welcome to my world. Enjoy!
Ann Arbor!2/22/2009 Trei ani de cind tatal meu a trecut in nefiinta...
Parca acum retraiesc acele momente grele...Cu o zi inainte de a muri, am fost sa-l vizitez la un spital din Alba Iulia, unde a fost trimis. In spitalul din Cugir, nu a putut ramine, din cauza lipsei de aparatura performanta...Cind am intrat in salonul in care era, am fost uimita cite persoane erau internate in sala aceea. In mijloc, intr-un pat, era tatal meu, stind pe partea stinga. Dormea...Dar un somn in care nu avea nici o legatura cu realitatea...Si totusi, stiam ca ne aude vorbindu-i...Avea o fata linistita si, parca, multumita...Atunci am simtit ca sfirsitul lui e aproape...Dar m-am resemnat, stiind ca-si dorea desprinderea...De cind a murit mama mea, cu 16 ani in urma ,tatal meu nu mai dorea sa traiasca fara ea...Am mers inapoi acasa la Cugir, si, presupunerea mea s-a adeverit a doua noaptea, la ora 2, cind, ca si mama mea, a "plecat" ditre noi...
A urmat aducerea sa inapoi in Cugir si inmormintarea, in Ajunul Craciunului. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Am chemat copiii, care au venit cit au putut de repede, unul era in Constanta, celalalt in Bucuresti. Impreuna, am trecut un pic mai usor peste eveniment. Ma gindeam ca am pierdut un parinte, dar am cistigat trei copii minunati, care se departasera de casa din Cugir. Craciunul acela a fost trist...Nu mai doream sa ma bucur de Nasterea Domnului Isus Christos, asa cum obisnuisem ani la rindul.Dar, viata merge inainte si, copiii,adulti atunci, dar tot copiii mei, au luat hotarirea de a cumpara un brad si de a sarbatori, e drept mai sobru, faptul ca eram impreuna.Si, va spun sincer, m-a bucurat hotarirea lor. I-am privit cu duiosie si, incetul cu incetul, am "intrat in atmosfera"...A fost o sarbatoare a inimii si familiei...
Si acum, dupa trei ani, inca mai am nostalgii dupa parintele meu de suflet...in preajma Craciunului !
19 December 2009
Revolutie sau revolta?!
Welcome to my world!
Se pare ca, indiferent de ce se spune, chiar si acum,dupa 20 de ani, inca nu e sigur ce a fost...Bineinteles ca cei care guverneaza tara, au legaturi strinse cu evenimentele de atunci, si, pentru a se proteja de oamenii simplii si de lege,se ascund dupa tot felul de subterfugii...Caci nu se poate ca in atitia ani, sa nu se descopere ceva veridic...Dar s-au ascuns sistematic evenimentele. Cu buna stiinta!
Sa ne plingem mortii, care au disparut dintre noi atit de brutal: impuscati, chinuiti psihic si fizic...De aceeasi calai, care au incercat sa isi "puna o masca omeneasca", pina cind au reusit sa ajunga la conducerea tarii...Caci dupa aceea, s-au gindit numai la ei, la buzunarele lor, la concubinele lor, si de ce nu, pina la urma si la familiile lor...Si o duc bine, da, chiar bine...Se plimba cu nonsalanta prin strainatate, cu aroganta si lipsa de bun simt crass.Iar copiii lor, chiar daca nu sunt inzestrati cu inteligenta, frecventeaza scoli si facultati de renume in lumea intreaga! Si se plimba cu avioane si vapoare personale...
Daca dictatorul Ceausescu a fost singur, pe vremea lui, ei bine, acum, sunt multi care "se scalda" in averi care nu li se cuvin...Dar au fost stringatori, si au stiut sa profite de imprejurari ca sa-si "rotujeasca" tot timpul bugetul propriu, in defavoarea omului simplu, si a intregii natiuni, ajungind sa "sufoce" economia tarii, si sa vinda tot ce, de fapt nu le apartinea...
Imi amintesc, profesoara fiind, la un liceu dintr-o locaitate mica din Transilvania, ca, cam cu o luna, o luna si jumatate inaintea revolutiei, cind, intr-o zi a fost convocata intreaga scoala, profesori, profesori diriginti si elevi, la vizionarea unui film...la cinematograf...Nu era un eveniment deosebit, deoarece, elevii au mai vazut filme documentare, cu "conducatorul iubit", asa ca, diriginta fiind, mi-am incolonat clasa, si, impreuna cu alti elevi, din alte clase, ne-am indreptat spre cinematograf...Bineinteles ca, citiva "smecherasi"au reusit sa scape de sub supraveghere, si au plecat acasa, bucurosi ca nu mai fac ore si ajung sa joace fotbal in fata blocului...dar, majoritatea elevior, s-au dus si s -au instalat cuminti pe locurie lor, asteptind, cam plictisiti, sa inceapa filmul...
Dar, spre surpriza tuturor, filmul era despre cum sa te aperi in caz de forta majora in tara, cum sa actonezi, daca esti atacat, cu sau fara arme, cum sa dai primul ajutor, in cazul in care sunt raniti, cum sa-i protejezi si sa-i transporti in conditii bune la spital, cum sa supravietuiesti in conditii vitrege de viata(in paduri, pesteri,etc.). Si nu in utimul rind, a rulat si un film in care tinerii, atunci elevi, erau invatati sa faca "coctail Molotov", din substante la indemina tuturor, si alti explozibili, usor de obtinut, dar eficienti in caz de forta majora...Copiii, au fost linistiti si au urmarit cu interes ce li s-a explicat, dar noi, dascalii, am ramas inmarmuriti...Stiam ce inseamna aceasta instructie si ne temeam de consecinte, desi, nimeni nu a comentat nimic...
Daca in acel orasel a fost o astfel de prezentare, ma gindeam cu stupoare, ce se intimpla in orasele mari ale tarii...Si la revolutie, am vazut...Tinerii erau pregatiti sa infrunte orice atrocitati, numai sa elibereze tara si sa ne regasim demnitatea si respectul de care aveam nevoie in lume...Pacat de morti, FIE-LE TARINA USOARA!
La o luna dupa revolutie am plecat, cu masina si intreaga familie, catre Timisoara...Orasul cel mai afectat. Am trecut de citeva baraje de paza, care se aflau pe sosele,la o distanta apreciabila de Timisoara, si care, cu cit ne apropiam,iar barajele erau din ce in ce mai dese.
In sfirsit, am reusit sa intram in oras... Ne-am indreptat spre centru, unde sotul meu avea cunostinte...Ei erau inca inspaimintati si nu indrazneau sa plece de acasa decit pentru o scurta perioada, pentru strictul necesar familiei, si cit mai aproape de casa...S-au minunat cind ne-au vazut, stiind ca locuiam destul de departe de Timisoara. Am iesit singuri, sotul meu si cu mine,caci copiii erau inca in pericol, sa vedem centrul orasului...Era dezastru. Nu mai recunosteam linistea si frumusetea de alta data...Magazine cu vitrine goale si sparte, ziduri cu gauri de gloante. Insa majoritatea gaurilor erau la ultimele etaje ale cladirilor si la mansarde, unde
toate geamurile erau sparte...
Dar cel mai mult am fost afectata de multimea jerbelor si coroanelor care erau in piata din fata Catedralei. Iar luminari, erau peste tot:
pe stilpi, pe banci, si foarte multe erau pe jos...Iar oamenii indoliati, care stateau linga luminari, vorbeau in soapta,sa nu cumva sa tulbure cu ceva, somnul
celor care au plecat dintre noi...
SA LE FIE TARINA USOARA si DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA!!!
Se pare ca, indiferent de ce se spune, chiar si acum,dupa 20 de ani, inca nu e sigur ce a fost...Bineinteles ca cei care guverneaza tara, au legaturi strinse cu evenimentele de atunci, si, pentru a se proteja de oamenii simplii si de lege,se ascund dupa tot felul de subterfugii...Caci nu se poate ca in atitia ani, sa nu se descopere ceva veridic...Dar s-au ascuns sistematic evenimentele. Cu buna stiinta!
Sa ne plingem mortii, care au disparut dintre noi atit de brutal: impuscati, chinuiti psihic si fizic...De aceeasi calai, care au incercat sa isi "puna o masca omeneasca", pina cind au reusit sa ajunga la conducerea tarii...Caci dupa aceea, s-au gindit numai la ei, la buzunarele lor, la concubinele lor, si de ce nu, pina la urma si la familiile lor...Si o duc bine, da, chiar bine...Se plimba cu nonsalanta prin strainatate, cu aroganta si lipsa de bun simt crass.Iar copiii lor, chiar daca nu sunt inzestrati cu inteligenta, frecventeaza scoli si facultati de renume in lumea intreaga! Si se plimba cu avioane si vapoare personale...
Daca dictatorul Ceausescu a fost singur, pe vremea lui, ei bine, acum, sunt multi care "se scalda" in averi care nu li se cuvin...Dar au fost stringatori, si au stiut sa profite de imprejurari ca sa-si "rotujeasca" tot timpul bugetul propriu, in defavoarea omului simplu, si a intregii natiuni, ajungind sa "sufoce" economia tarii, si sa vinda tot ce, de fapt nu le apartinea...
Imi amintesc, profesoara fiind, la un liceu dintr-o locaitate mica din Transilvania, ca, cam cu o luna, o luna si jumatate inaintea revolutiei, cind, intr-o zi a fost convocata intreaga scoala, profesori, profesori diriginti si elevi, la vizionarea unui film...la cinematograf...Nu era un eveniment deosebit, deoarece, elevii au mai vazut filme documentare, cu "conducatorul iubit", asa ca, diriginta fiind, mi-am incolonat clasa, si, impreuna cu alti elevi, din alte clase, ne-am indreptat spre cinematograf...Bineinteles ca, citiva "smecherasi"au reusit sa scape de sub supraveghere, si au plecat acasa, bucurosi ca nu mai fac ore si ajung sa joace fotbal in fata blocului...dar, majoritatea elevior, s-au dus si s -au instalat cuminti pe locurie lor, asteptind, cam plictisiti, sa inceapa filmul...
Dar, spre surpriza tuturor, filmul era despre cum sa te aperi in caz de forta majora in tara, cum sa actonezi, daca esti atacat, cu sau fara arme, cum sa dai primul ajutor, in cazul in care sunt raniti, cum sa-i protejezi si sa-i transporti in conditii bune la spital, cum sa supravietuiesti in conditii vitrege de viata(in paduri, pesteri,etc.). Si nu in utimul rind, a rulat si un film in care tinerii, atunci elevi, erau invatati sa faca "coctail Molotov", din substante la indemina tuturor, si alti explozibili, usor de obtinut, dar eficienti in caz de forta majora...Copiii, au fost linistiti si au urmarit cu interes ce li s-a explicat, dar noi, dascalii, am ramas inmarmuriti...Stiam ce inseamna aceasta instructie si ne temeam de consecinte, desi, nimeni nu a comentat nimic...
Daca in acel orasel a fost o astfel de prezentare, ma gindeam cu stupoare, ce se intimpla in orasele mari ale tarii...Si la revolutie, am vazut...Tinerii erau pregatiti sa infrunte orice atrocitati, numai sa elibereze tara si sa ne regasim demnitatea si respectul de care aveam nevoie in lume...Pacat de morti, FIE-LE TARINA USOARA!
La o luna dupa revolutie am plecat, cu masina si intreaga familie, catre Timisoara...Orasul cel mai afectat. Am trecut de citeva baraje de paza, care se aflau pe sosele,la o distanta apreciabila de Timisoara, si care, cu cit ne apropiam,iar barajele erau din ce in ce mai dese.
In sfirsit, am reusit sa intram in oras... Ne-am indreptat spre centru, unde sotul meu avea cunostinte...Ei erau inca inspaimintati si nu indrazneau sa plece de acasa decit pentru o scurta perioada, pentru strictul necesar familiei, si cit mai aproape de casa...S-au minunat cind ne-au vazut, stiind ca locuiam destul de departe de Timisoara. Am iesit singuri, sotul meu si cu mine,caci copiii erau inca in pericol, sa vedem centrul orasului...Era dezastru. Nu mai recunosteam linistea si frumusetea de alta data...Magazine cu vitrine goale si sparte, ziduri cu gauri de gloante. Insa majoritatea gaurilor erau la ultimele etaje ale cladirilor si la mansarde, unde
toate geamurile erau sparte...
Dar cel mai mult am fost afectata de multimea jerbelor si coroanelor care erau in piata din fata Catedralei. Iar luminari, erau peste tot:
pe stilpi, pe banci, si foarte multe erau pe jos...Iar oamenii indoliati, care stateau linga luminari, vorbeau in soapta,sa nu cumva sa tulbure cu ceva, somnul
celor care au plecat dintre noi...
SA LE FIE TARINA USOARA si DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)