Welcome to my world. Enjoy!
Anul 2009- an controversat...
Am ajuns la finele anului si e cazul sa "tragem linie" si sa concluzionam...
1) La inceputul anului, dupa Anul Nou, eram plini de sperante in viata aceasta dificila, dintr-o tara straina, dar care e o tara adoptata de noi, cel putin pentru o bucata e vreme...Sotul meu, intrevedea o situatie mai buna in viata de truck-ist, caci deja avea experienta de doi ani la volan...Urma sa continue si sa cistige mai bine...
Baiatul meu, era in anul I al Facultatii, deci urma sa continue inca un trimestru. Sperante pentru viitor...Eu, dupa ce am stat acasa, desi am cautat de lucru, nu vedeam un viitor grozav, ci, sa continui sa gatesc, sa spal si sa am de grija de copil si , uneori de sotul care urma sa mai treaca pe acasa...Ceea ce nu reusisem sa fac in Romania...Sa-mi vad de linistea si binele familiei...Exista insa speranta sa mergem acasa, in Romania, eu si baiatul...Si, "ne-am agatat de aceasta speranta...De la sfirsitul lui ianuarie, sotul meu a gasit de lucru pentru mine: babysitter, la seful lui. Am avut retineri, insa, pina la urma am acceptat. Cistigam 200 de dolari /saptamina. Nu era grozav, dar erau bani...Insa trebuia sa stau o saptamina intreaga la familia la care am avut in grija o fetita de 2 ani .Fetita era un ingeras "rebel", care facea ce voia cu parintii. Un pic de autoritate din partea mea, a facut sa ma inteleg de minune cu fetita...Iar,mama ei, mi-a devenit prietena...
Intre timp, primul esec al anului: sotul si ajutorul lui au avut accident si au ramas fara locuri de munca.Doua saptamini sotul meu nu a lucrat, doar eu aduceam bani, pe care ii imparteam in trei, sa ne ajunga la toti...Si am supravietuit...Apoi, sotul meu a gasit de lucru in alta companie, cu alt copilot, practic, a inceput din nou...
Pina in luna mai, cind urma sa plec in Romania, am reusit sa string bani pentru un leptop si citeva accesorii penru bijuterii.Si, nu in ultimul rind, am avut bani, cam putini, e adevarat, si pentru tara. Economii!
2) In mijlocul lui mai, de Wessak (Holiday), am zburat catre Romania, un vis pe care nu credeam ca il voi implini atit de repede...Era un dor ancestral de locurile copilariei, atit pentru mine, cit si pentru baiatul meu...Un vis implinit! In Bucuresti, am vazut pe cei doi baieti, casatoriti si rudele de acolo. Foarte curind, am calatorit catre orasul meu natal, care ne-a intimpinat, cam "posomorit si neschimbat"! Casuta noastra, ne astepta resemnata, cu gradina ca "o jungla"!
Insa, bucuria nu a durat mult, caci, stiti, bancile din Romania, si nu numai, nu dorm...Au aflat, nu se stie de unde ca am sosit si ca "avem bani", asa ca ne-au abordat zilnic, ca sa fie siguri ca ne santajeaza...Asa a fost toata perioda cit am stat in tara.Desi unul dintre obiective era solutionarea pensiei mele, dupa perioada de "sedere" acasa, inca nu se rezolvase...Romania!!! Ca sa nu mai amintesc de mesterii care abia asteptau sa ii chemam sa repare casa, instalatiile, etc .Am incercat sa le rezolv cu propriile mele puteri, pina cind m-am imbolnavit...Nu e de mirare...Insa, partea buna, am revazut orasul si imprejurimile sale, am curatat gradina si am vindut din bijuteriile facute de mine...Ne-au salvat bugetul pe o perioda scurta. Au fost si unele satisfactii ( e adevarat, cam putine...) Tot Romania! Intre timp, sotul meu face un accident si isi pierde , din nou, locul de munca...Doua saptamini de nelinisti...In sfirsit, isi gaseste alt loc de munca. Problema banilor era extrem de serioasa! Si in Romania, dar si in state...Se rezolva citeva probleme, si urmeaza intoarcerea in state. Concluzia: instabilitate financiara, fizica si intelectuala...
3) Sosirea inapoi in state, a fost de alta sarbatoare mare, in lumea crestina, Sf. Marie Mare! Voiam sa ramin in tara, de care mi-a fost atit de dor, insa, insecuritatea financiara, deteriorarea casei, venirea iernii cu frig si lemne, singuratate, dar cel mai important, se putea pierde viza, si nu imi puteam permite acest lucru...
Asa ca mi-am facut bagajele si, cu durere in suflet si in inima (la figurat, dar si la propriu), am revenit in state. Aici, parca nimic nu se schimase...viata curgea la fel cum am lasat-o...Incet, incet, am intrat in normal...Baiatul meu a reinceput anul, II de data asta, si eu, am avut nemaipomenita ocazie sa calatoresc in California cu sotul meu..
A doua calatorie in anul acesta .A fost interesant, lume noua, am vazut Muntii Stincosi, pe care am avut ocazia sa ii vad doar in filme de lung metraj, sau in desene animate...Insa, viata pe truck e grea si obositoare...Pentru ca truckurile romanilor din state sunt vechi, si foarte vechi, cele cu care am calatorit s-au defectat si, dupa ce am lasat doua camioane in service-uri, pentru reparatii aproape capitale, ne-am intors acasa, in Mi, cu Greyhound, un vestit autocar interstatal. Locurile vazute au fost de o stranietate greu de descris...Dar, am vazut cel putin 5 state din SUA. E ceva!!!
4) Sotul meu isi pierde al treilea loc de munca in 2009! Dupa 2 saptamini de cautari, gaseste ceva, in Cleaveland, Ohaio.Din nou pe truck .A plecat la inceputul lui octombrie si acum e aproape Craciunul si inca nu l-am vazut! Unii spun ca "asa-i in America"! Eu spun ca se incalca legea in mod flagrant! Si culmea de romani...Cei asemenea noua. In loc sa ne ajutam, asa cum fac alte, sau poate toate celelalte natii, noi ne asuprim intre noi...Si asta, pentru ca "unii" au venit mai repede, iar "altii", mai tirziu...Dreptul primului venit...
5) Sper ca in ultimele zile ale anului 2009, macar sa fim impreuna! E chiar atit de mult???
Concluzie: Punind in balanta acest an, dezamagirea e mai mare decit realizarile, din pacate...Dar, m-am ales cu citeva experiente din calatorii si mi-am revazut locurile natale...In rest, sperante desarte...Suntem tot mai indepartati, fizic, psihic ...Si totusi, speram:
"Traim cu Speranta si Murim cu Regretul"..., dupa cum spunea mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca impreuna cu tatal meu...Daca mai traiau, nu plecam in pribegie...)
Am ajuns la finele anului si e cazul sa "tragem linie" si sa concluzionam...
1) La inceputul anului, dupa Anul Nou, eram plini de sperante in viata aceasta dificila, dintr-o tara straina, dar care e o tara adoptata de noi, cel putin pentru o bucata e vreme...Sotul meu, intrevedea o situatie mai buna in viata de truck-ist, caci deja avea experienta de doi ani la volan...Urma sa continue si sa cistige mai bine...
Baiatul meu, era in anul I al Facultatii, deci urma sa continue inca un trimestru. Sperante pentru viitor...Eu, dupa ce am stat acasa, desi am cautat de lucru, nu vedeam un viitor grozav, ci, sa continui sa gatesc, sa spal si sa am de grija de copil si , uneori de sotul care urma sa mai treaca pe acasa...Ceea ce nu reusisem sa fac in Romania...Sa-mi vad de linistea si binele familiei...Exista insa speranta sa mergem acasa, in Romania, eu si baiatul...Si, "ne-am agatat de aceasta speranta...De la sfirsitul lui ianuarie, sotul meu a gasit de lucru pentru mine: babysitter, la seful lui. Am avut retineri, insa, pina la urma am acceptat. Cistigam 200 de dolari /saptamina. Nu era grozav, dar erau bani...Insa trebuia sa stau o saptamina intreaga la familia la care am avut in grija o fetita de 2 ani .Fetita era un ingeras "rebel", care facea ce voia cu parintii. Un pic de autoritate din partea mea, a facut sa ma inteleg de minune cu fetita...Iar,mama ei, mi-a devenit prietena...
Intre timp, primul esec al anului: sotul si ajutorul lui au avut accident si au ramas fara locuri de munca.Doua saptamini sotul meu nu a lucrat, doar eu aduceam bani, pe care ii imparteam in trei, sa ne ajunga la toti...Si am supravietuit...Apoi, sotul meu a gasit de lucru in alta companie, cu alt copilot, practic, a inceput din nou...
Pina in luna mai, cind urma sa plec in Romania, am reusit sa string bani pentru un leptop si citeva accesorii penru bijuterii.Si, nu in ultimul rind, am avut bani, cam putini, e adevarat, si pentru tara. Economii!
2) In mijlocul lui mai, de Wessak (Holiday), am zburat catre Romania, un vis pe care nu credeam ca il voi implini atit de repede...Era un dor ancestral de locurile copilariei, atit pentru mine, cit si pentru baiatul meu...Un vis implinit! In Bucuresti, am vazut pe cei doi baieti, casatoriti si rudele de acolo. Foarte curind, am calatorit catre orasul meu natal, care ne-a intimpinat, cam "posomorit si neschimbat"! Casuta noastra, ne astepta resemnata, cu gradina ca "o jungla"!
Insa, bucuria nu a durat mult, caci, stiti, bancile din Romania, si nu numai, nu dorm...Au aflat, nu se stie de unde ca am sosit si ca "avem bani", asa ca ne-au abordat zilnic, ca sa fie siguri ca ne santajeaza...Asa a fost toata perioda cit am stat in tara.Desi unul dintre obiective era solutionarea pensiei mele, dupa perioada de "sedere" acasa, inca nu se rezolvase...Romania!!! Ca sa nu mai amintesc de mesterii care abia asteptau sa ii chemam sa repare casa, instalatiile, etc .Am incercat sa le rezolv cu propriile mele puteri, pina cind m-am imbolnavit...Nu e de mirare...Insa, partea buna, am revazut orasul si imprejurimile sale, am curatat gradina si am vindut din bijuteriile facute de mine...Ne-au salvat bugetul pe o perioda scurta. Au fost si unele satisfactii ( e adevarat, cam putine...) Tot Romania! Intre timp, sotul meu face un accident si isi pierde , din nou, locul de munca...Doua saptamini de nelinisti...In sfirsit, isi gaseste alt loc de munca. Problema banilor era extrem de serioasa! Si in Romania, dar si in state...Se rezolva citeva probleme, si urmeaza intoarcerea in state. Concluzia: instabilitate financiara, fizica si intelectuala...
3) Sosirea inapoi in state, a fost de alta sarbatoare mare, in lumea crestina, Sf. Marie Mare! Voiam sa ramin in tara, de care mi-a fost atit de dor, insa, insecuritatea financiara, deteriorarea casei, venirea iernii cu frig si lemne, singuratate, dar cel mai important, se putea pierde viza, si nu imi puteam permite acest lucru...
Asa ca mi-am facut bagajele si, cu durere in suflet si in inima (la figurat, dar si la propriu), am revenit in state. Aici, parca nimic nu se schimase...viata curgea la fel cum am lasat-o...Incet, incet, am intrat in normal...Baiatul meu a reinceput anul, II de data asta, si eu, am avut nemaipomenita ocazie sa calatoresc in California cu sotul meu..
A doua calatorie in anul acesta .A fost interesant, lume noua, am vazut Muntii Stincosi, pe care am avut ocazia sa ii vad doar in filme de lung metraj, sau in desene animate...Insa, viata pe truck e grea si obositoare...Pentru ca truckurile romanilor din state sunt vechi, si foarte vechi, cele cu care am calatorit s-au defectat si, dupa ce am lasat doua camioane in service-uri, pentru reparatii aproape capitale, ne-am intors acasa, in Mi, cu Greyhound, un vestit autocar interstatal. Locurile vazute au fost de o stranietate greu de descris...Dar, am vazut cel putin 5 state din SUA. E ceva!!!
4) Sotul meu isi pierde al treilea loc de munca in 2009! Dupa 2 saptamini de cautari, gaseste ceva, in Cleaveland, Ohaio.Din nou pe truck .A plecat la inceputul lui octombrie si acum e aproape Craciunul si inca nu l-am vazut! Unii spun ca "asa-i in America"! Eu spun ca se incalca legea in mod flagrant! Si culmea de romani...Cei asemenea noua. In loc sa ne ajutam, asa cum fac alte, sau poate toate celelalte natii, noi ne asuprim intre noi...Si asta, pentru ca "unii" au venit mai repede, iar "altii", mai tirziu...Dreptul primului venit...
5) Sper ca in ultimele zile ale anului 2009, macar sa fim impreuna! E chiar atit de mult???
Concluzie: Punind in balanta acest an, dezamagirea e mai mare decit realizarile, din pacate...Dar, m-am ales cu citeva experiente din calatorii si mi-am revazut locurile natale...In rest, sperante desarte...Suntem tot mai indepartati, fizic, psihic ...Si totusi, speram:
"Traim cu Speranta si Murim cu Regretul"..., dupa cum spunea mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca impreuna cu tatal meu...Daca mai traiau, nu plecam in pribegie...)
No comments:
Post a Comment