Aldenn's photos: 09_12

30 December 2009

Flowers and photography

Welcome to my world. Enjoy!

A HAPPY NEW YEAR!

Let 2010 come surrounded by

nature beauties, that fulfill our

souls with peace and harmony...

28 December 2009

Flowers and photography

Welcome to my world. Enjoy!

In return of a friendly talk with one of my friends.../

Replica la discutia avuta cu un prieten...

Happy New Year!/

An Nou Fericit!!!

27 December 2009

Aldenn's style: Dream /Vis ciudat...

Holiday's vision...
Aldenn's style: Dream /Vis ciudat...

Welcome to my world. Enjoy!

12/27/2009                  --Vis--

                 Se facea ca eram undeva, intr-un loc nedefinit, in timp si spatiu, intr-o casa mare, spatioasa, dar abandonata mult timp...In jurul ei, era doar cimp si, ici colo, cite o floare ratacita...Totul parea fad, pustiu, gol...Dar, cu mine a venit in acel loc si proprietara casei, care facea acte de caritate. Ea a adus citiva tineri, care sa-si creeze un loc, al lor, unde sa traiasca , sa invete si sa se defineasca, ca viitori, adevarati oameni...Un fel de tabara permanenta...
                  La un moment dat, stateam afara cu stapina si, ea era untr-un fotoliu, unde se odihnea in aer liber, iar eu, lucrasem la o gradina mica de linga casa, unde, dupa ce am inlaturat buruienile, am gasit o fosta agava, in mijlocul stratului, care, desi imensa si frumoasa in trecut, inca mai avea viata, si, eram convinsa ca se va dezvolta, in timp...Discutam cu femeia in virsta despre acel loc si ceea ce urma sa devina...
                  Mai tirziu, m-am dus la o alta cladire, la fel de veche, dar mai inalta, o scoala...Tinerii tocmai ieseau din cladire, galagiosi, ca pasarile care se pregatesc de culcare... Imi erau dragi si ii priveam cu duiosie, asa cum obisnuiam sa-mi privesc elevii, pe vremuri...
                  Dupa ce toate lucrurile s-au "pus la punct", inainte de culcare, intre cei cu care lucram, era un om, dascal, ca si mine, care, s-a apropiat de mine si am inceput sa discutam de "cite-toate"...Discutia noastra a continuat, si chiar daca de data aceasta eram in camera mea, ea se derula in continuare...Discutia aceasta imi dadea un tel in viata si simteam ca ceea ce se intimpla cu mine, imi va marca viitorul...Totul. absolut totul "imi spunea" ca trebuie sa renunt la trecut, care era perimat, vechi, si, trebuia inlocuit cu ceva nou, bun si deosebit...Catre dimineata, inca nu eram decisa ce voi face, si, din instinct, simteam ca TREBUIE sa ma intorc acasa (simbolic vorbind), la casa si caminul meu, desi, eu doream sa ramin acolo, cu noua familie largita...Tineri si oameni de nadejde, care vor Schimbarea...Schimbarea la tot si la toate....
                  Ciudat vis...

Writings/ Scrieri...http://memorii.wordpress.com

OKLAHOMA Posted on 2015/06/27 Eram in America, in toamna anului 2009, cind, am calatorit cu autocarul interstatal „Greyhound”.Am pornit din Falstaff, Arizona, in sud vestul Americii si a fost o experienta deosebita, dar, foarte obositoare… La inceput, cred ca ar trebui a spun citeva cuvinte despre acest autocar. Este aidoma unui autobuz , mai mare, cu toaleta, care transporta calatori, in toate statele Americii. Majoritatea ofera servicii de transport pentru cei care nu au masina personala, sau, care doresc sa mearga dintr-un stat in altul. Este ca si autobuzul nostru, obisnuit, care opreste in diferite locuri, doar ca in acest caz, statiile sunt in state diferite… Si, mare mi-a fost mirarea, cind, urcindu-ma in greyhoud (ogar), sa vad persoane care, pe linga bagaje, aveau si o pernuta la ele. N-am inteles de ce, insa, am aflat mai tirziu, cind am vazut cit de bune erau…Pentru ca, trebuie sa spun ca autocarul ruleaza tot timpul, zi si noapte. Se schimba doar in statii foarte importante, cind, oamenii isi schimba si rutele de calatorie. Astfel, in Oklahoma, am ajuns cam pe la ora 2 p.m., si urma sa asteptam un alt autocar, care sa ne duca in Michigan. Era foarte cald! In sala de asteptare, am vazut trei femei, imbracate mai ciudat: aveau rochii lungi, pina la glezne, largi in partea de jos, strinse pe corp in partea de sus si inchise pe linga git. Erau de un albastru intens. La guler si la mineci, aveau dantela alba. Pe cap, aveau palarii albastre ca rochiile, cu un cozoroc amplu, ce inconjura intreaga fata, cu dantele albe pe interior. Cind s-au asezat pe banca, in fata mea, si-au pus palariile in cutii speciale, cu capac. Toate miscarile erau bine studiate. In picioare, aveau pantofi negri, fara toc. Una dintre femei era cam de 50 de ni, iar celelalte doua, probabil surori, cam de 20-25 de ani. Aveam impresia ca „aterizasem” in secolul XIX, desi eram in secolul XX. Mi-am dat seama ca sunt din comunitatea Amish. Cu mult timp in urma, pe cind eram dascalita la o scoala generala la Cugir, am avut intr-un manual de limba engleza, o lectie cu aceasta comunitate. Desi stiam de ei, cind le-am vazut pe cele trei femei, am avut un soc… Credeam ca visez… Cam o ora, ma straduiam din rasputeri sa nu le privesc tot timpul… Apoi, seful statiei din Oklahoma, a venit special, sa le conduca pe cele rei femei, la autocarul pe care il asteptau… Dupa inca o ora, a venit si Greyhound-ul nostru…Am calatorit mai departe, am trecut si prin Chicago, si, seara, am ajuns in Detroit. Am stat acolo , in statie, toata noaptea, iar a doua zi, la ora 6 dimineata, am urcat pe autocarul care mergea in Ann Arbor! In sfirsit, eram acasa, dupa o saptamina de aventuri de tot felul! Amish people, Chicago Greyhound StationChildhood/Copilarie Imi amintesc cu mult drag, de perioada in care inca nu eram la gradinita...Aproape tot timpul eram singura sau cu parintii. Dar, ei aveau un serviciu care le rapea aproape tot timpul. Asa ca, eram singura. Uneori, stateam la bunica mea, Rojica, mama tatalui meu. Locuia tot in Cugir, impreuna cu fiica sa, Laura si ginerele ei, Mircea. Erau citeva blocuri,fara etaj, dar cu 2 camere mari, doua intrari, o pivnita mare, in care imi era frica sa intru si o gradina mica, cu zarzavaturi... pe strada Nicolae Balcesu, acolo unde acum sunt citeva cabinete medicale, iar in spate, este un servis auto. La poalele Cetatii, linga un piriu. Eram , deci, cam de 4 , 5 ani si pe straduta dintre blocuri, ne-am adunat citiva copii: Nicusor si Mioara Boieru (de care nu mai stiu nimic, Emil Pacurar (daca mai tin bine numele de familie), Tori Ileasa si fratii ei, Ani Levai (locuieste in Deva, acum) si, Gigi Balint , un copil al prietenilor matusii mele Laura si a sotului ei. Noi, copiii, adesea ne ascundeam prin imprejurimi, sau ne jucam in nisip...Ne intelegeam bine. Mioara era mai mica decit mine, ca si Emiluca, insa Nicusor si Gigi, erau mai mari.De multe ori mergeam cu totii la "rampe", cum le spuneam noi, locuri in care masinilor li se schimba uleiul sa erau reparate.Erau doar doua pasaje, sa spun asa, cu un loc mai jos intre ele, minunate pentru jocurile noastre. Cind ne plictiseam, ne indreptam spre piriu, care era mic, dar mai curat decit acum, cind iti este frica sa treci pe acolo. Mioara si Nicusor, au primit o tricicleta, pe care se dadeau cit era ziua de lunga. Nici Mioara nu prea ajundgea la ea, pentru ca, stiti si voi, baietii au intietate. Asa a fost si va mai fi pe meleagurile noastre.Ma uitam cu "jind", cum se plimbau...Cind o ceream si eu, era sau ocupata sau era in casa...Si uite asa, am ramas cu dor, pina intr-o dupa-amiaza de vara: a fost inorat, dar totusi au iesit cu tricicleta. M-am rugat din nou sa mi-o dea, si, cind a inceput sa picur, o ploaie marunta, au cedat! Mi-au dat-o si mie pentru doua ture...Chiar daca ploua, eram triumfatoare: in sfirsit, am ajuns sa "stapinesc" tricicleta! M-am urcat repede pe ea, si, cu viteza, m-am indreptat spre straduta (neumblata de masini pe atunci...). Doamne, ce mindra eram, si goneam cit puteam de repede! Ploua, dar mie nici ca imi pasa! Era a mea pentru doua ture si trebuia sa le fac repede...Nici nu am terminat de facut turele, ca mama lui Mioara a stigat sa ia tricicleta si sa intre in casa...Da, dar am reusit! Pe atunci parintii mei nu isi permiteau sa-mi cumpere una...

Aldenn's photos

30 December 2009

Flowers and photography

28 December 2009

Flowers and photography

27 December 2009

Aldenn's style: Dream /Vis ciudat...

Dream /Vis ciudat...

Followers

Blog Archive

favourites

Badge

Feature by