Revolutie sau revolta?!

Welcome to my world!

                      Se pare ca, indiferent de ce se spune, chiar si acum,dupa 20 de  ani, inca nu e  sigur ce a fost...Bineinteles ca cei care guverneaza tara, au legaturi strinse cu  evenimentele  de atunci, si, pentru a se proteja de oamenii simplii si de lege,se ascund dupa   tot felul  de subterfugii...Caci nu se poate ca in atitia ani, sa nu se descopere ceva   veridic...Dar s-au ascuns sistematic evenimentele. Cu buna stiinta!
                      Sa ne plingem mortii, care au disparut dintre noi atit de brutal:   impuscati,  chinuiti psihic si fizic...De aceeasi calai, care au incercat sa isi "puna o masca  omeneasca", pina cind au reusit sa ajunga la conducerea tarii...Caci dupa aceea, s-au gindit   numai la ei,  la buzunarele lor, la concubinele lor, si de ce nu, pina la urma si la familiile  lor...Si o duc bine, da, chiar bine...Se plimba cu nonsalanta prin strainatate, cu aroganta si   lipsa de bun  simt crass.Iar copiii lor, chiar daca nu sunt inzestrati cu inteligenta,   frecventeaza scoli si  facultati de renume in lumea intreaga! Si se plimba cu avioane si vapoare   personale...              
                       Daca dictatorul Ceausescu a fost singur, pe vremea lui, ei bine,  acum, sunt   multi care "se scalda" in averi care nu li se cuvin...Dar au fost stringatori, si   au stiut sa  profite de imprejurari ca sa-si "rotujeasca" tot timpul bugetul propriu, in   defavoarea omului  simplu, si a intregii natiuni, ajungind sa "sufoce" economia tarii, si sa vinda   tot ce, de fapt  nu le apartinea...
                       Imi amintesc, profesoara fiind, la un liceu dintr-o locaitate   mica din  Transilvania, ca, cam cu o luna, o luna si jumatate inaintea revolutiei, cind,  intr-o zi a fost convocata intreaga scoala, profesori, profesori diriginti si elevi, la vizionarea   unui   film...la cinematograf...Nu era un eveniment deosebit, deoarece, elevii au mai   vazut filme   documentare, cu "conducatorul iubit", asa ca, diriginta fiind, mi-am incolonat    clasa, si, impreuna cu alti elevi, din alte clase, ne-am indreptat spre   cinematograf...Bineinteles ca,   citiva "smecherasi"au reusit sa scape de sub supraveghere, si au plecat acasa,  bucurosi ca nu mai fac ore si ajung sa joace fotbal in fata blocului...dar, majoritatea elevior,   s-au dus si s -au instalat cuminti pe locurie lor, asteptind, cam plictisiti, sa inceapa   filmul...
                       Dar, spre surpriza tuturor, filmul era despre cum sa te aperi in  caz  de forta majora in tara, cum sa actonezi, daca esti atacat, cu sau fara arme, cum  sa dai   primul ajutor, in cazul in care sunt raniti, cum sa-i protejezi si sa-i transporti   in conditii  bune la spital, cum sa supravietuiesti in conditii vitrege de viata(in paduri,  pesteri,etc.). Si nu in utimul rind, a rulat si un film in care tinerii, atunci elevi, erau   invatati sa faca "coctail Molotov", din substante la indemina tuturor, si alti explozibili, usor de   obtinut, dar  eficienti in caz de forta majora...Copiii, au fost linistiti  si au urmarit cu   interes ce li s-a explicat, dar noi, dascalii, am ramas inmarmuriti...Stiam ce inseamna aceasta  instructie si ne temeam de consecinte, desi, nimeni nu a comentat nimic...
                       Daca in acel orasel a fost o astfel de prezentare, ma gindeam cu   stupoare, ce  se intimpla in orasele mari ale tarii...Si la revolutie, am vazut...Tinerii erau  pregatiti sa   infrunte orice atrocitati, numai sa elibereze tara si sa ne regasim demnitatea si   respectul  de care aveam nevoie in lume...Pacat de morti, FIE-LE TARINA USOARA!
                       La o luna dupa revolutie am plecat, cu masina si intreaga familie,  catre  Timisoara...Orasul cel mai afectat. Am trecut de citeva baraje de paza, care se   aflau pe  sosele,la o distanta apreciabila de Timisoara, si care, cu cit ne apropiam,iar  barajele  erau din ce in ce mai dese.
                      In sfirsit, am reusit sa intram in oras... Ne-am indreptat spre   centru, unde  sotul meu avea cunostinte...Ei erau inca inspaimintati si nu indrazneau sa plece  de acasa  decit pentru o scurta perioada, pentru strictul necesar familiei, si cit mai   aproape de  casa...S-au minunat cind ne-au vazut, stiind ca locuiam destul de departe de   Timisoara. Am  iesit singuri, sotul meu si cu mine,caci copiii erau inca  in pericol, sa vedem   centrul   orasului...Era dezastru. Nu mai recunosteam linistea si frumusetea de alta  data...Magazine cu vitrine goale si sparte, ziduri cu gauri de gloante. Insa   majoritatea gaurilor erau la ultimele etaje ale cladirilor si la mansarde, unde
  toate geamurile erau sparte...  
                      Dar cel mai mult am fost afectata de multimea jerbelor si   coroanelor care erau in piata din fata Catedralei. Iar luminari, erau peste tot:
  pe stilpi, pe banci, si foarte  multe erau pe jos...Iar oamenii indoliati, care   stateau linga luminari, vorbeau in soapta,sa nu cumva sa tulbure cu ceva, somnul
   celor care au plecat dintre noi...

                                                                        SA LE FIE TARINA USOARA si DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA!!!