22 December 2009

Trei ani de cind tatal meu a trecut in nefiinta...

Welcome to my world. Enjoy!
Ann Arbor
!2/22/2009 Trei ani de cind tatal meu a trecut in nefiinta...

                      Parca acum retraiesc acele momente grele...Cu o zi inainte de a muri, am fost sa-l vizitez la un spital din Alba Iulia, unde a fost trimis. In spitalul din Cugir, nu a putut ramine, din cauza lipsei de aparatura performanta...Cind am intrat in salonul in care era, am fost uimita cite persoane erau internate in sala aceea. In mijloc, intr-un pat, era tatal meu, stind pe partea stinga. Dormea...Dar un somn in care nu avea nici o legatura cu realitatea...Si totusi, stiam ca ne aude vorbindu-i...Avea o fata linistita si, parca, multumita...Atunci am simtit ca sfirsitul lui e aproape...Dar m-am resemnat, stiind ca-si dorea desprinderea...De cind a murit mama mea, cu 16 ani in urma ,tatal meu nu mai dorea sa traiasca fara ea...Am mers inapoi acasa la Cugir, si, presupunerea mea s-a adeverit a doua noaptea, la ora 2, cind, ca si mama mea, a "plecat" ditre noi...
                     A urmat aducerea sa inapoi in Cugir si inmormintarea, in Ajunul Craciunului. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Am chemat copiii, care au venit cit au putut de repede, unul era in Constanta, celalalt in Bucuresti. Impreuna, am trecut un pic mai usor peste eveniment. Ma gindeam ca am pierdut un parinte, dar am cistigat trei copii minunati, care se departasera de casa din Cugir. Craciunul acela a fost trist...Nu mai doream sa ma bucur de Nasterea Domnului Isus Christos, asa cum obisnuisem ani la rindul.Dar, viata merge inainte si, copiii,adulti atunci, dar tot copiii mei, au luat hotarirea de a cumpara un brad si de a sarbatori, e drept mai sobru, faptul ca eram impreuna.Si, va spun sincer, m-a bucurat hotarirea lor. I-am privit cu duiosie si, incetul cu incetul, am "intrat in atmosfera"...A fost o sarbatoare a inimii si familiei...
                       Si acum, dupa trei ani, inca mai am nostalgii dupa parintele meu de suflet...in preajma Craciunului !


19 December 2009

Revolutie sau revolta?!

Welcome to my world!

                      Se pare ca, indiferent de ce se spune, chiar si acum,dupa 20 de  ani, inca nu e  sigur ce a fost...Bineinteles ca cei care guverneaza tara, au legaturi strinse cu  evenimentele  de atunci, si, pentru a se proteja de oamenii simplii si de lege,se ascund dupa   tot felul  de subterfugii...Caci nu se poate ca in atitia ani, sa nu se descopere ceva   veridic...Dar s-au ascuns sistematic evenimentele. Cu buna stiinta!
                      Sa ne plingem mortii, care au disparut dintre noi atit de brutal:   impuscati,  chinuiti psihic si fizic...De aceeasi calai, care au incercat sa isi "puna o masca  omeneasca", pina cind au reusit sa ajunga la conducerea tarii...Caci dupa aceea, s-au gindit   numai la ei,  la buzunarele lor, la concubinele lor, si de ce nu, pina la urma si la familiile  lor...Si o duc bine, da, chiar bine...Se plimba cu nonsalanta prin strainatate, cu aroganta si   lipsa de bun  simt crass.Iar copiii lor, chiar daca nu sunt inzestrati cu inteligenta,   frecventeaza scoli si  facultati de renume in lumea intreaga! Si se plimba cu avioane si vapoare   personale...              
                       Daca dictatorul Ceausescu a fost singur, pe vremea lui, ei bine,  acum, sunt   multi care "se scalda" in averi care nu li se cuvin...Dar au fost stringatori, si   au stiut sa  profite de imprejurari ca sa-si "rotujeasca" tot timpul bugetul propriu, in   defavoarea omului  simplu, si a intregii natiuni, ajungind sa "sufoce" economia tarii, si sa vinda   tot ce, de fapt  nu le apartinea...
                       Imi amintesc, profesoara fiind, la un liceu dintr-o locaitate   mica din  Transilvania, ca, cam cu o luna, o luna si jumatate inaintea revolutiei, cind,  intr-o zi a fost convocata intreaga scoala, profesori, profesori diriginti si elevi, la vizionarea   unui   film...la cinematograf...Nu era un eveniment deosebit, deoarece, elevii au mai   vazut filme   documentare, cu "conducatorul iubit", asa ca, diriginta fiind, mi-am incolonat    clasa, si, impreuna cu alti elevi, din alte clase, ne-am indreptat spre   cinematograf...Bineinteles ca,   citiva "smecherasi"au reusit sa scape de sub supraveghere, si au plecat acasa,  bucurosi ca nu mai fac ore si ajung sa joace fotbal in fata blocului...dar, majoritatea elevior,   s-au dus si s -au instalat cuminti pe locurie lor, asteptind, cam plictisiti, sa inceapa   filmul...
                       Dar, spre surpriza tuturor, filmul era despre cum sa te aperi in  caz  de forta majora in tara, cum sa actonezi, daca esti atacat, cu sau fara arme, cum  sa dai   primul ajutor, in cazul in care sunt raniti, cum sa-i protejezi si sa-i transporti   in conditii  bune la spital, cum sa supravietuiesti in conditii vitrege de viata(in paduri,  pesteri,etc.). Si nu in utimul rind, a rulat si un film in care tinerii, atunci elevi, erau   invatati sa faca "coctail Molotov", din substante la indemina tuturor, si alti explozibili, usor de   obtinut, dar  eficienti in caz de forta majora...Copiii, au fost linistiti  si au urmarit cu   interes ce li s-a explicat, dar noi, dascalii, am ramas inmarmuriti...Stiam ce inseamna aceasta  instructie si ne temeam de consecinte, desi, nimeni nu a comentat nimic...
                       Daca in acel orasel a fost o astfel de prezentare, ma gindeam cu   stupoare, ce  se intimpla in orasele mari ale tarii...Si la revolutie, am vazut...Tinerii erau  pregatiti sa   infrunte orice atrocitati, numai sa elibereze tara si sa ne regasim demnitatea si   respectul  de care aveam nevoie in lume...Pacat de morti, FIE-LE TARINA USOARA!
                       La o luna dupa revolutie am plecat, cu masina si intreaga familie,  catre  Timisoara...Orasul cel mai afectat. Am trecut de citeva baraje de paza, care se   aflau pe  sosele,la o distanta apreciabila de Timisoara, si care, cu cit ne apropiam,iar  barajele  erau din ce in ce mai dese.
                      In sfirsit, am reusit sa intram in oras... Ne-am indreptat spre   centru, unde  sotul meu avea cunostinte...Ei erau inca inspaimintati si nu indrazneau sa plece  de acasa  decit pentru o scurta perioada, pentru strictul necesar familiei, si cit mai   aproape de  casa...S-au minunat cind ne-au vazut, stiind ca locuiam destul de departe de   Timisoara. Am  iesit singuri, sotul meu si cu mine,caci copiii erau inca  in pericol, sa vedem   centrul   orasului...Era dezastru. Nu mai recunosteam linistea si frumusetea de alta  data...Magazine cu vitrine goale si sparte, ziduri cu gauri de gloante. Insa   majoritatea gaurilor erau la ultimele etaje ale cladirilor si la mansarde, unde
  toate geamurile erau sparte...  
                      Dar cel mai mult am fost afectata de multimea jerbelor si   coroanelor care erau in piata din fata Catedralei. Iar luminari, erau peste tot:
  pe stilpi, pe banci, si foarte  multe erau pe jos...Iar oamenii indoliati, care   stateau linga luminari, vorbeau in soapta,sa nu cumva sa tulbure cu ceva, somnul
   celor care au plecat dintre noi...

                                                                        SA LE FIE TARINA USOARA si DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA!!!



Un pilon apartinind templului Zeitei Isis, a fost scos la lumina zilei, saptamina trecuta

Welcome to my world. Enjoy!

Romana:     Templul a fost dedicat zeitei Isis, zeita fertilitatii si a magiei,si este de  cel putin 2.500 de ani,insa   arheologii considera ca e chiar mai veche. Un pilon scos la suprafata de curind, a fost taiat dintr-o singura bucata de granit rosu, prelucrat in Asuan, la o distanta de 1.100 KM mai la sud...
        Autorotatile egiptene spera ca, acest pilon sa devina a parte a muzeului sub-acvatic, un proiect ambitios prin care vizitatorii sa poata vizita coasta de nord, adesea umbrita de templele faraonilor din Luxor, din sud, a piramidelor din Giza si plajele de la Marea Rosie.
        Excavarile din ultima perioada, au scos la lumina zilei, zeci de sfinxi in port, impreuna cu alte piese ce se presupune ca au apartinut Farului de la Alexandria, sau Farul, care a fost considerat ca una din cele sapte minuni ale antichitatii.
        Muzeul subteran ar permite vizitatorilor sa treaca prin tunele sub-acvatice, ca sa poata vedea artefactele scufundate, de aproape, dar vor fi si submarine, pentru o cercetare mai aprofundata.
        Daca proiectulva fi posibil, acest loc ar putea deveni un loc magic, deasupra si sub apa, a spus Hawass. DACA POTI SA SIMTI MIROSUL MARII DE AICI, ATUNCI POTI SIMTI ISTORIA INSASI!

Followers

Blog Archive