27 December 2009

Dream /Vis ciudat...

Welcome to my world. Enjoy!


12/27/2009                  --Vis--

                 Se facea ca eram undeva, intr-un loc nedefinit, in timp si spatiu, intr-o casa mare, spatioasa, dar abandonata mult timp...In jurul ei, era doar cimp si, ici colo, cite o floare ratacita...Totul parea fad, pustiu, gol...Dar, cu mine a venit in acel loc si proprietara casei, care facea acte de caritate. Ea a adus citiva tineri, care sa-si creeze un loc, al lor, unde sa traiasca , sa invete si sa se defineasca, ca viitori, adevarati oameni...Un fel de tabara permanenta...
                  La un moment dat, stateam afara cu stapina si, ea era untr-un fotoliu, unde se odihnea in aer liber, iar eu, lucrasem la o gradina mica de linga casa, unde, dupa ce am inlaturat buruienile, am gasit o fosta agava, in mijlocul stratului, care, desi imensa si frumoasa in trecut, inca mai avea viata, si, eram convinsa ca se va dezvolta, in timp...Discutam cu femeia in virsta despre acel loc si ceea ce urma sa devina...
                  Mai tirziu, m-am dus la o alta cladire, la fel de veche, dar mai inalta, o scoala...Tinerii tocmai ieseau din cladire, galagiosi, ca pasarile care se pregatesc  de culcare... Imi erau dragi si ii priveam cu duiosie, asa cum obisnuiam sa-mi privesc elevii, pe vremuri...
                  Dupa ce toate lucrurile s-au "pus la punct", inainte de culcare, intre cei cu care lucram, era un om, dascal, ca si mine, care, s-a apropiat de mine si am inceput sa discutam de "cite-toate"...Discutia noastra a continuat, si chiar daca de data aceasta eram in camera mea, ea se derula in continuare...Discutia aceasta imi dadea un tel in viata si simteam ca ceea ce se intimpla cu mine, imi va marca viitorul...Totul. absolut totul "imi spunea" ca trebuie sa renunt la trecut, care era perimat, vechi, si, trebuia inlocuit cu ceva nou, bun si deosebit...Catre dimineata, inca nu eram decisa ce voi face, si, din instinct, simteam ca TREBUIE sa ma intorc acasa (simbolic vorbind), la casa si caminul meu, desi, eu doream sa ramin acolo, cu noua familie largita...Tineri si oameni de nadejde, care vor Schimbarea...Schimbarea la tot si la toate....
                  Ciudat vis...

24 December 2009

Merry Christmas!

Welcome to my world. Enjoy!
It is Christmas time!
In the air is a special charm and hapyness
ready to make us feel
special!


22 December 2009

Trei ani de cind tatal meu a trecut in nefiinta...

Welcome to my world. Enjoy!
Ann Arbor
!2/22/2009 Trei ani de cind tatal meu a trecut in nefiinta...

                      Parca acum retraiesc acele momente grele...Cu o zi inainte de a muri, am fost sa-l vizitez la un spital din Alba Iulia, unde a fost trimis. In spitalul din Cugir, nu a putut ramine, din cauza lipsei de aparatura performanta...Cind am intrat in salonul in care era, am fost uimita cite persoane erau internate in sala aceea. In mijloc, intr-un pat, era tatal meu, stind pe partea stinga. Dormea...Dar un somn in care nu avea nici o legatura cu realitatea...Si totusi, stiam ca ne aude vorbindu-i...Avea o fata linistita si, parca, multumita...Atunci am simtit ca sfirsitul lui e aproape...Dar m-am resemnat, stiind ca-si dorea desprinderea...De cind a murit mama mea, cu 16 ani in urma ,tatal meu nu mai dorea sa traiasca fara ea...Am mers inapoi acasa la Cugir, si, presupunerea mea s-a adeverit a doua noaptea, la ora 2, cind, ca si mama mea, a "plecat" ditre noi...
                     A urmat aducerea sa inapoi in Cugir si inmormintarea, in Ajunul Craciunului. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Am chemat copiii, care au venit cit au putut de repede, unul era in Constanta, celalalt in Bucuresti. Impreuna, am trecut un pic mai usor peste eveniment. Ma gindeam ca am pierdut un parinte, dar am cistigat trei copii minunati, care se departasera de casa din Cugir. Craciunul acela a fost trist...Nu mai doream sa ma bucur de Nasterea Domnului Isus Christos, asa cum obisnuisem ani la rindul.Dar, viata merge inainte si, copiii,adulti atunci, dar tot copiii mei, au luat hotarirea de a cumpara un brad si de a sarbatori, e drept mai sobru, faptul ca eram impreuna.Si, va spun sincer, m-a bucurat hotarirea lor. I-am privit cu duiosie si, incetul cu incetul, am "intrat in atmosfera"...A fost o sarbatoare a inimii si familiei...
                       Si acum, dupa trei ani, inca mai am nostalgii dupa parintele meu de suflet...in preajma Craciunului !


Followers

Blog Archive